Il privesc cu ciuda. Un drum lung si cocosat urca infinit mai repede ca mine inspre munte. Fara pauze! Pe glasuri diferite, raulete-firicel fac zgomot, ca niste gaite, peste tot in jur. Aer tare, curat. Inghit cu lacomie cat pot de mult! O panza de abur se inalta. Sub ea ramane descoperita linistea comunei anuntate cu negru pe alb chiar de tablita de pe stalp: Rosia Montana. O localitate situata in Muntii Apuseni, Judetul Alba, inima Romaniei.
Mai sus, pe deal, case in stil traditional, in care miroase a smantana proaspata, preparata direct de mana muncita a motilor, ceea ce ma determina sa nu-mi mai pot tine limba-n gura. Interesant ca Rosia Montana nu este o comuna romaneasca tipica de munte, cu case risipite, cate una ici acolo. Din contra, locuintele sunt situate una langa cealalta, fara garduri de delimitare intre ele. Localitatea este dispusa în trepte, ca o scara lunga. Asa se vede de aici.
Chiar in piata principala, unde, in afara de faptul ca se pot observa trei centre de informare cu privire la Rosia Montana, construite toate pe aceeasi strada, ochii curiosilor mai sunt atrasi de o masinarie din lemn cu roata imensa in mijloc: e vorba de asa-numitul steamp. O moara, ce functioneaza cu apa si invartita la manivela, care separa minereul si piatra de aur.
Farmecul naturii, pe care nu te mai saturi s-o contempli si care iti umple sufletul si trupul de sanatate, e sustinut de folclorul aparte al acestei zone miniere. Rosienii zic ca daca se apropie cineva prea tare de tauri, lacuri create artificial, pentru punerea in functiune a steampurilor, din tauri va iesi o aratare imensa ce il poate inghiti pe acela care a indraznit sa tulbure cu prezenta sa apele acestor lacuri. E ciudat sa vezi cu cata convingere te impiedica locuitorii sa stai pe marginea vreunui tau, din cauza aratarii, pe care nu a vazut-o nimeni, dar in existenta careia toti cred, desi si Rosia Montana e o comuna a mileniului trei. Si e si mai impresionant ca adolescenti rosieni, care viseaza la autoturisme scumpe si tehnologie de fite, sa pastreze in mentalitate, cu atata fidelitate, ecoul folcloric al localitatii lor. Acestia spun ca bunicii le-au povestit ca pe timpuri, cand era in floare mineritul, prin sat se vorbea de valva baii. O fantasma ce lua diverse infatisari, de la caini albi, la mirese si care aparea pentru a le indica minerilor cu suflet bun calea catre aur. Se auzise chiar ca, o data, un miner a gasit asa de mult aur incât a construit cu el scoli si biserici, cum nu se mai vazusera la Rosia.
La o suta de metri sub pamant. Galeriile romane
Alburnus Maior, Muzeul Galeriilor Romane. 157 de trepte pana jos, in mina propriu-zis?. Cobor. Imi imaginez scarile ca într-un joc Domino. Roci in jur, peste tot. Deasupra, in lateral, pe podea. Sunt vie la peste o suta de metri sub pamant! Locuitorii din Rosia Montana te indeamna cu mandrie sa le vizitezi minele, pentru ca in caz contrar e ca si cand nu ai trecut prin Rosia vreodata. Doar aici pot fi simtite zbuciumul si sudoarea pamantului de deasupra pe care romanii, stramosii nostri, le-au trait ani de-a rândul in cautarea lor dupa aur. Trecutul e prezent in fiecare piatra alba, caramizie galbuie, pe care o iau in mana, o observ, o pipai cu toata palma. E ca o intalnire intre patru ochi. O relatie directa, intima, cu istoria. Acum inteleg valoarea inestimabila, de care vorbesc rosienii, a carierelor. Suflu, sentiment si o identitate naturala ce nu pot fi date nici pentru „tot aurul din lume”.
Palinca si Festivalul Fanului
Pentru cine nu a gustat niciodata tuica de la Rosia Montana e timpul sa vina aici si sa o faca. O singura inghititura dintr-o astfel de palinca te face mai puternic si mai vioi. La FanFest-ul de la Rosia ai parte si de distractie. E organizat intre paduri, in mijlocul naturii, cu joc si voie buna, muzica si mancare sanatoasa.
In patrimoniul UNESCO
Datorita peisajelor naturale de vis (Dealul Cetatii, Masivul Carnic, Piatra Corbului, Piatra Despicata, Vaidoaia), a istoriei intalnite la fiecare pas, a taurilor (Taul Mare, Brazi, Anghel, Corna), a sit-urilor arheologice (din centrul istoric, Alburnus Maior – descris de UNESCO ca fiind „un patrimoniu national unic in lume”, a bisericilor: Unitariana, Reformata, Greco-Catolica, Ortodoxa, Romano-Catolica, a cladirilor traditionale), se încearca protejarea Rosiei Montane, prin includerea sa în patrimoniul UNESCO.
Viorica Sirbu
Ne gasiti si pe FACEBOOK, unde puteti vedea cele mai noi si mai interesante articole publicate !
Pentru optimizarea continutului acestei reviste, va rugam sa completati un CHESTIONAR FLASHLIFE .
“Muntii nostrii aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta”
Trist dar adevarat, pacat ca nu ne putem proteja valorile!
intr adevar acest loc este unul mirific , dar est epoluat peste masura, iar singural mod prin care acele ape pot fi depoluate este gabriel resources, daca statul nu a facut nimic in atatia ani …. nu ar trebui sa ne asteptam sa faca ceva acum
@ Victor
Sa inteleg ca esti pro Gold Corporation? Sau era la modul ironic…
cred ca se referea doar la faptul ca este singura scapare a locului sa fie depoluat, cred … din ce am inteles eu, cei de la rosia montana au in proiect – daca va fi aprobat, sa depolueze zona
SPER DOAR SA NU AJUNGEM SA RESPIRAM VAPORI DE CIANURA SI SA FIM NEVOITI SA INGHITIM ALTE BAZACONII, PT CA ZONA IN PREZENT E SPLENDIDA! EU AM FOST ACOLO SI E UN AER SUPER…